O noua viata II – pregatirea inainte de plecare
17 Aug 2010 
10 comentarii
Dupa ce am primit job-ul in Londra (am vorbit despre acest lucru in prima parte), a trebuit sa imi organizez plecarea. Am avut la dispozitie 3 saptamani.
Primul lucru pe care l-am facut, a fost sa iau biletele de avion pentru mine si prietena mea. Le-am luat din scurt, asa ca bilete pentru 2 persoane catre Londra = 800 RON zbor direct. Ieftin oricum in comparatie cu KLM (2400 RON) care mai facea si escala in Amsterdam vreo 2-3 ore. A fost prima data cand am luat bilete numai dus. Era ceva nou, placut si totodata ciudat.
Dupa ce am asigurat transportul, am inceput bineinteles sa-mi caut cazare in Londra. Lyn (office manager-ul de la compania la care urma sa lucrez) a trimis un mail intern in care a intrebat daca stie cineva un apartament/camera de inchiriat pe termen scurt/mediu. Dupa doua zile am primit un mail de la un viitor coleg. Casa in care statea cu chirie mai avea o camera libera. Am luat legatura cu proprietarul, si am cerut mai multe detalii despre camera. Era o camera la mansarda. Am cerut ceva cu baie proprie. Bucataria era la comun 
. Asta e, mi-am zis… stam asa pana cand ne punem un pic pe picioare. Am cerut si cateva poze cu locatia, dar nu le-am primit . Chiria pentru camera era 160 lire pe saptamana. Stiam ca in Londra chiria e scumpa. Ma documentasem pe alte site-uri. Cunosteam deja adresa biroului in care urma sa lucrez, asa ca am cautat cazare relativ aproape. Transportul este destul de scump in Londra.
Harababura din tara
Customer service
Avand transportul si cazarea asigurata, am inceput sa-mi rezolv toate cele prin tara. Cum in Romania nu poti face lucrurile repede fara sa te enervezi sau fara sa te lovesti de birocratie sau de functionari inceti la minte, bineinteles ca cele trei saptamani au fost un calvar. Cum sucursalele ING in Romania sunt franchizate, cei din sucursale nu au acces la detaliile contului tau. Numai cei din centrala iti pot spune, si iata-ma vorbind la “receptorul negru” de cateva ori, la fiecare convorbire telefonica fiind plimbat la cel putin 4 – 5 “colegi care se ocupa”.
Problema nu ar fi fost atat de mare, sa vorbesc cu mai multe persoane intr-o singura convorbire telefonica, daca nu ar fi trebuit sa imi dau datele personale fiecaruia dintre ei. Imaginati-va cum fiecarei persoane va spuneti CNP-ul, data nasterii, adresa de domiciliu, sucursala la care e deschis contul… si asta in cazul in care respectivul operator le intelege din prima si nu te pune sa repeti ceva. Nu mai traim in secolul “Icsvelea” (vorba unor “clasici in viata”), totusi exista sisteme informatice foarte bine puse la punct, dar de care bineinteles ca ING nu a auzit.
Mi-a luat mai bine de 3 zile sa inchid un cont si card de credit la ING; cel putin asa am crezut
dupa doua saptamani (eram deja in Anglia) urma sa aflu ca era inca activ.
Traducerea si legalizarea actelor a fost lucrul cel mai simplu. A durat foarte putin. De ce? Bineinteles… cunosteam pe cineva. numai asa poti rezolva lucrurile pe plaiurile autohtone.
Daca va hotarati sa plecati undeva, indiferent de tara, traduceti si legalizati certificatul de nastere, ultima diploma (BAC, Facultate, Master) etc. In cazul in care se intampla ceva cu originalul, traducerea legalizata va este de mare folos la consulatul roman din tara respectiva. Emiterea unor noi acte va fi mult mai rapida.
Pregatirea bagajelor
Mi-am facut bagajele in ultimele zile. Nu era mare graba, deoarece cam stiam ce o sa iau la mine. Este bine sa te gandesti din timp la ce haine iti iei (in functie de anotimpul tarii in care te muti) mai intai, cand o sa fie urmatoarea vizita in tara etc. Nu are rost sa iti iei tot sifonierul cu tine pentru ca platesti la bagaje cat nu face. Trebuie sa te gandesti si la cum o sa cari bagajele prin aeroport, hotel s.a.m.d.
Eu am de gand sa fac o vizita prin octombrie, asa ca mi-am luat haine mai de vara. Totusi in Londra o geaca sau un sacou e binevenit avand in vedere ca din cand in cand mai ploua. Luna august este cea mai ploioasa luna. La fiecare 2 – 3 zile ploua cateva ore, deci…
Aveam multe lucruri care nu-mi mai erau de folos, asa cam am organizat un “garage sale“. Nu am dat mare lucru. Ma interesa mai mult sa dau iMac-ul. M-am gandit ca ar fi mult mai bine sa-l dau aici, iar cu banii de pe el (plus ce mai puneam peste) sa-mi iau in Londra un MacBook. Ma ajuta foarte mult la bagaj. Nu mai trebuia sa-l car cu mine peste tot.
Nu am reusit sa-l dau. Ori pretul era prea mare (3500 RON), ori a fost prea din scurt, criza economica. Nu stiu, oricum nu mai conteaza. Din moment ce nu am reusit sa-l dau, ramasese decat o solutie. Sa-l iau cu mine.
M-am interesat la Posta Romania cat ar costa sa-l trimit acolo colet, si… se pare ca m-a mancat undeva sa intreb ma costa 1400 RON. Foarte mult. Sa intreb la DHL sau alte curierate rapide… nu se punea problema. Mai bine ii iau bilet de avion si il tin cu mine pe scaun. Am pus mana pe telefon, si am sunat la BlueAir sa mai iau un bilet pentru iMac. Am aflat ca poti lua bilete numai pentru anumite lucruri (chitara etc), dar nu si pentru un calculator. Nu ai voie cu ele in avion. Ok… atunci cat costa sa-l pun la cala in regim de “Fragile”? am intrebat eu… NU EXISTA ASA CEVA. Pacat… ar scoate bani frumusei daca ar taxa jumatate din pretul biletului pentru un bagaj fragil. Operatorul BlueAir mi-a spus prin telefon ca il pot pune in bagajul de cala, sa scriu pe el “Fragil”, si sa sper ca cei de la aeroport o sa-l manevreze cu grija.
C-asa-i romanu’
Era clar… de ce mi-era frica, de aia nu scapasem. Trebuia sa-l bag in bagajul de cala. Asta am facut. L-am bagat intre haine. Normal ca aveam inima cat un purice deja, dar n-aveam ce face. Nu am ascultat sfatul operatorului BlueAir care-mi spunea sa scriu Fragile pe bagaj. Tineti minte cand eram mici si jucam fotbal si te loveai la picior? A doua zi, veneai pe teren bandajat la piciorul celalalt, tocmai ca sa nu primesti lovituri la “piciorul de lemn”.
Fragile
Romanul este mandru si invidios. Sa moara si capra vecinului…
Daca aia de la aeroport vedeau “Fragile” pe bagaj, parca mai rau dadeau cu el de pereti.
Asa suntem noi prin nascare. Ia uite-l p’ala are, eu nu. Ia uite la asta, cred ca are pahare in bagaj. Hai sa i le facem shot-uri de tequila. N-aveam ce face decat sa sper ca hainele o sa-l protejeze, si ca o sa ajunga intreg si functional.
Dupa trei saptamani la 220V, venise ziua in care trebuia sa plecam. Majoritatea lucrurilor erau puse la punct, planurile erau facute, imputerniciri pentru eventualele lucruri ramase etc.
Nu prea am dormit in noaptea aceea. Pe langa faptul ca ma pusesem in pat la 3, iar la 5 trebuia sa ma trezesc, nu puteam sa adorm. Exact ca atunci cand eram mic si urma sa plec in tabara. Nu puteam dormi. ma gandeam la cum o sa fie. Stiu ca si voi erati la fel.
Am plecat la 5 de acasa. La 7am aveam avion catre ceva cu totul si cu totul nou.
si pin’ la urma, joane, merita deranjul ? pt mine cuvintul emigrant suna ori sclav ori neadaptat…chiar merita ? cistigi triplu comparativ cu ce cistigai in romania sau ce ai fi putut cistiga in romania ? ca e haos aici sint de acord cu tine, dar si aici daca vrei poti sa traiesti super-decent si fara sa furi sau sa dai in cap.
in fine, esti tinerel, te mai plimbi si tu cautind cainii cu covrigi in coada…
Sincer, Da, se merita. Cel putin deocamdata.
esti cam sceptic folosind cuvintul deocamdata ? e ceva ce nu iti convine dar iti e frica sa recunosti ? fie viata cit de grea, tot mai buna in tara mea…
Se merita sa pleci pentru cativa ani, sa faci ceva banuti si sa te intorci sa-i investesti in ceva acasa. In Romania banul are putere, dar “… cand nu-l ai, nu valorezi nimic”.
Prefer sa stau pe aici un timp si sa imi fac experienta pe plan profesional, si de ce nu ceva banuti. Inca nu m-am decis daca raman aici sau ma intorc. E prea devreme sa ma pronunt.
Ideea e ca poti face bani si acasa, dar muncind foarte mult si renuntand probabil la ce e mai important. La tine si la familie.
Nu vreau sa ma trezesc la 35 – 40 de ani ca nu am prieteni sau familie.
de ce ma joane sa renunti la tine aici in romania ? si aici sint multi sclavetzi care muncesc de nu mai stiu de ei, dar sa stii ca se poate sa traiesti decent aici in romania si fara sa devii sclavul cuiva, dar pt asta ai nevoie de curaj si putere de decizie, daca astepti tot timpul sa ti se spuna ce sa faci ramai sclav pe viata.
Eu sustin ideea de a pleca din tara atata timp cat varsta inca iti permite si inca nu exista angajamente prea mari. Dupa cativa ani petrecuti intr-o tara civilizata poti sa te intorci acasa, cum ai zis si tu cu mult mai multa experienta atat profesionala cat si de viata, si cu ceva bani care te pot ajuta sa iti creezi un trai mai bun in Romania.
Mi se pare un act de curaj si sa iei o astfel de decizie, pt ca stim cu totii, nu e atat usor sa te desparti de prieteni si sa mergi intr-o tara in care esti strain de toti si toate.
De altfel, mi se pare de apreciat ca iti doresti mai mult decat un trai decent in tara, iti doresti un trai bun (fie el acasa sau printre straini) si ca ai decis sa faci ceva in sensul asta.
Felicitari!
Merci Gabi. Este intr-adevar un pic mai greu sa renunti la ce ai acasa si sa o iei de la 0 in alta parte, dar se merita daca gandesti in perspectiva.
Multam pentru sustinere
mai joane, eu tot nu pricep de ce dracu’ nu ti-ai facut aici in romania o firma si munceai pt tine ? parca ziceai la un moment dat ceva de vreo citeva firme ? ce-ai facut cu ele ?